eram prost
am rupt o floare de colt
am gresit
am smul-o din pamantul ei
si am terfelit-o prin toate
cartile pe care le citeam;
o puneam la presat
si-apoi
imi placea s-o descopar in toate panzele sus
in suflete moarte, in mijlocul unui veac de singuratate
cu cat citeam mai mult
cu atat ea isi pierdea mirosul
culoarea si viata
iar eu interesul
pentru ea
intr-o zi
a plecat hotarata sa se replanteze
cu putina viata pe care o mai avea
a plecat
si mi-a lasat
cateva urme prin literatura momentului
inca imi pare rau
ca am rupt floarea de colt, acum privesc
florile de musetel din fata casei
cu alti ochi, vorbesc cu ele, le mangai,
le cert cand dau sa intre peste alee.
doar e spre binele lor- oamenii nu se prea uita pe unde calca;
dar ele continua sa creasca pe alee numai de-al dracu'
iar eu le privesc cu drag
si mi se par cele mai frumoase flori
by Iv Cel Naiv
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu