miercuri, 20 iunie 2012

La sueta cu ...

  Intr-unul din posturile de pe blogul personal spunea "ca si robotii se imbolnavesc", nu stiu daca el este asemeni unui robot sau nu, desi tinand cont ca este "creierul" din spatele celui mai citit blog LGBT din Romania am putea crede asta.
   Nu am apucat inca sa ne cunoastem "tete-a-tete", insa citindu-l aproape zilnic am descoperit, contrar aparentelor, un tip bine ancorat in realitate, un om dependent de visare, dupa cum afirma chiar el, si nu un tip increzut si "cu nasul pe sus".
   Nu stiu daca ati descoperit inca despre cine este vorba sau nu, insa pot sa va spun ca, desi nu este la primul interviu, persoana in cauza  a avut amabilitatea sa fie cel care inaugureaza noua sectiune de interviuri de pe blog.

   Asadar, asa cum spuneam si ieri, narciX intra intr-o noua etapa si noua sectiune de interviuri cu oameni care chiar au ceva de spus (parerea mea) este una dintre noutati.
   Ca sa nu mai lungim prea mult, azi stam de vorba cu omul din spatele DarkQ, azi stam de vorba cu Robert Gombos.


narciXCum ai reuşit să creezi cel mai de success blog LGBT şi să-l menţii astfel?
Robert Gombos: Salutare în primul rând ție și cititorilor blogului tău. Nu cred că este corect să spunem că „DarkQ” e cel mai de succes blog gay românesc. Sunt multe bloguri. În plus, nici nu prea îmi place cum sună „de succes”. Mai mult decât atât, este o diferență între „de success” și „bun”. Dacă ne referim la numărul de vizitatori al unui blog, atunci da, lumea tinde să spună că e vorba de un blog de succes. Însă calitatea articolelor este cea care dă cu adevărat valoare unui blog, site, etc. E la fel ca și în cazul cărților. Multă lume a citit și citește Coelho, dar asta nu înseamnă că ceea ce a scris el e neapărat literatură “pur sânge”.
...  imaginea pe care un heterosexual și-o face despre homosexuali este una complet eronată ...
X: Ce bloguri citeşte R.G.?
R.G.: Citesc, sau mai bine zis răsfoiesc, multe bloguri și site-uri. Dintre cele axate pe tematica LGBT, citesc Idei de Gay (din nefericire Alex nu prea a mai scris), Jurnalul domnului Inginer, blogul tău, Angelicuss, GayGossip și altele.

X: Crezi că societatea românească mai are vreo şansă să fie educată în privinţa acestei minorităţi?

R.G.: Șanse au fost, sunt și vor fi mereu. Acum depinde ce facem și noi cu ele. Dacă am trăi într-o Românie laică, pe de-oparte am putea să ne bucurăm de libertate ca și valoare socială iar pe de altă parte lucrurile ar fi mult mai ușoare și pentru ONG-urile pro-gay.

...  RobertG. din prisma “propritar de blog de succes”, nu nu e greu deloc să fii el ...

X: Exista nevoie de modele în comunitatea LGBT din Romania? Crezi ca exista in acest moment aceste modele?

R.G.: Nu știu dacă de modele e nevoie, e greu de precizat o anumită tipologie care ar "da bine". Cert este însă faptul că după cum arată lucrurile la ora actuală, imaginea pe care un heterosexual  și-o face despre homosexuali este una complet eronată. Aproape orice heterosexual are impresia că toți homosexualii se îmbracă în femei și asta pentru că unii homosexuali care chiar fac  aceasta țin cu tot dinadinsul să fie "vedete".
Apoi, e și vina mass-mediei românești și a românului tipic care are nevoie de electroșocuri de acest gen pentru a fi resuscitat din coma cotidiană. Valoarea a devenit demodată, din nefericire.

X: În general pari extrem de controlat în gesturi şi în răspunsuri. Ai avut momente când ţi-ai pierdut controlul?

R.G.: Sunt așa cum m-a făcut mama natură. Niciodată nu am încercat să fiu mai mult sau mai puțin decât sunt. Au fost momente în care am căzut, am procedat în pripă și cu siguranță vor mai fi. Viața ar fi prea plictisitoare dacă, noi, oamenii, nu am greși și fi ca niște mașinării care nu cunosc decât un singur mod de a opera.

X: E obositor să fii R.G.?

R.G.: Nu neapărat, de ce-ar fi? Sunt un om foarte simplu, la fel ca tine, ca alții, ca orice trecător pe care-l vezi pe stradă când vii de la service. La fel ca fiecare altul, omul Robert Gombos are bule de săpun colorate mai mari, mai mici în jurul cărora încerc să fac acrobații pe sârmă. Apoi, viața, fiind un dar, nu trebuie să fie percepută ca obositoare.
Dacă te referi la RobertG. din prisma “propritar de blog de succes”, nu nu e greu deloc să fii el. Din nou, de ce-ar fi?

X:  Esti un perfecţionist, greu de mulţumit?

R.G.: Da, sunt. Văd asta ca pe un defect de-al meu. Am ajuns la concluzia că cu cât te aștepți la mai puțin, cu atât ești mai mulțumit. Ecuația e simplă, bineînțeles, însă trebuie să fii construit în acel mod ca să fie aplicabilă “teoria”. În rest, fiecare om își duce crucea proprie așa cum se pricepe mai bine.

X: Cum arată seara perfectă pentru tine?

 R.G.: Hmm... greu de spus. Nu știu, probabil undeva departe freamătul orașului, într-un loc foarte liniștit, înconjurat de natură. Îmi plac căsuțele alea izolate, la marginea unei păduri, felinare, mușcate... eh, bănuiesc că ți-ai făcut o idée.
Nu are sens să ne zbatem pentru modul în care ne percep ceilalți.
X: Ce iubeşti şi ce urăşti?

R.G.: Iubesc liniștea, zâmbetele sincere, capacitatea unui om de a-și accepta slăbiciunile și urăsc minciuna și ipocrizia.
X: Pentru că „şi băieţii plâng câteodată“, tu plângi de fericire?
R.G.: Foarte rar plâng și atunci de ciudă. De fericire nu am plâns niciodată.
X: Ce te deranjează la modul în care te percep ceilalţi?
R.G.: Nu știu cum mă percep ceilalți, însă indiferent de cum ar face-o nu m-ar deranja acest lucru. Un om dacă nu are curajul să te cunoască și își face niște păreri despre tine nu prea e demn de luat în considerare. Nu are sens să ne zbatem pentru modul în care ne percep ceilalți. Dacă cineva va dori vreodată cineva (care chiar merită să o facă) să te cunoască cu adevărat, te va căuta și te va privi în ochi. Nu poți cunoaște pe cineva “din auzite”.
 X: Care sunt motivele pentru care te-ai muta în altă ţară? Unde ai pleca?
R.G.: Motivul pentru care m-aș muta ar fi mârlănia românească, climatul otrăvit pe care îl are țara asta. Habar nu am unde m-aș muta, nu m-am gândit la acest lucru foarte serios. Îmi dau seama că nicăieri pe lumea asta nu umblă câinii cu covrigi în coadă și-apoi, tot așa, nicăieri nu cred că m-aș simți mai “acasă” decât în România. Viața nu înseamnă doar bani, mașini străine, drumuri fără găuri și iarbă tunsă la milimetru. În același timp, pentru mine “acasă” înseamnă acel loc unde mi-am împărțit sufletul oamenilor care-mi sunt dragi. Cum să plec și să las totul în urmă, să șterg toți acești ani asemeni unui elev care șterge o table în pauza de 10 minute? Nu, nu pot.
X: Ce faci când trebuie să recunoşti că ai greşit?
R.G.:  A fost o vreme când nu îmi plăcea să recunosc că am greșit. Apoi am învățat că a recunoste că ai greșit nu e deloc umilitor, din contră.

X:  Ce  pregăteşte DarkQ?

R.G.:  Măi… DarkQ nu pregătește nimic deosebit, el nefiind vreo starletă de cinema. DarkQ crește, este adolescent acum, mă gândesc cum se va descurca la facultate. J

2 comentarii:

  1. Wow, citește Jurnalul domnului Inginer -- pînă unde am voie să mă umflu în pene? :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pai ai voie sa te umfli in pene atat de mult cat sa nu pocnesti :)

      Ștergere

Citeste si ...

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

7 Seri Bucuresti

Metropotam