imi este dor de trecut, asta nu inseamna ca traiesc in trecut, inseamna ca imi este dor de toate momentele frumoase, imi este dor de mine, cel de acum 7 ani, copilul inocent ce s-a mutat in Bucuresti si s-a trezit intr-o jungla, nu eram pregatit pentru viata reala, am invatat din mers si inca mai invat ...
imi este dor de noi, am crezut ca suntem prieteni ... ironic ... insa nu este asa ... ma simt trezit ca dintr-un somn lung si o data trezit realizez ca doar ma amageam ... credeam ca suntem prieteni si vorbeam cu mandrie despre prietenia noastra ... m-am inselat noi nu am fost prieteni, desi ar fi fost frumos sa fioe asa ... de fapt, cred ca, ne-am folosit intr-un fel unul de celalalt ... si acum, mai mult ca oricand, realizez ca avem vieti diferite ... eu mi-am manifestat dorinta de a face parte din universul tau ... dar doar eu ... poate ma insel, dar de ceva vreme asta este sentimentul in ceea ce ne priveste pe noi ... imi este greu si uneori imi este dor ... nu neaparat de noi cat de fiintele de langa noi, dar fiecare avem vietile noastre, vieti ce nu se intersecteaza ... vietile noastre sunt asemeni sinelor de tren ... nu se intalnesc ... insa ... uneori ... trec prin aceeasi gara ... garile din viata noastra sunt singurul lucru comun din vietile noastre ...
... trec printr-un proces de rupere de trecut ... nu este simplu ... uneori este chiar greu ... dar stiu ca odata ce ma voi rupe de trecut, voi putea merge mai departe ... nu regret nimic din ceea ce mi s-a intamplat si nu sunt supart pe tine ... stii si tu ca mi-as fi dorit ca relatia dintre noi doi sa fie alta ... nu e sa fie ... nu in viata asta ...
realizez ca m-am mintit singur cu multe lucruri si vreau sa traiesc din nou ... au fost momente in care am vrut sa spun stop ... au fost momente in care ... offf ... momente in care am vrut sa mor ... nu am facut-o ... de ce? ... si eu ma intreb uneori ... poate ca sunt prea las ... sau poate ... nu am avut puterea sa fac ceva ... cu siguranta sunt un las ...
... inconjurat de oameni ... si totusi singur ... de multe ori imi dau seama ca nimeni nu ma cunoaste ... nimeni nu stie ce vreua eu, ce vise am, ce imi doresc sau care sunt framantarile mele ... stiu ca nu vorbsc foarte mult despre mine, desi uneori asa pare si doza de narcisism se manifesta ... dar asta e "varianta mea oficiala" ... urasc sentimentul de singuratate si urasc ca ma simt asa ... mi-as dori sa pot vorbi despre mine, despre mine cel adevarat ... asa cum sunt eu ...
... ma simt ca si cum as fi pe marginea unei prapastii ... am doar doua variante ... fie cad in abis ... fie ma prind de singurul ciot si merg mai departe ... habar nu am ...
... voi vedea ce va fi ... voi vedea cum va fi ...
imi este dor de noi, am crezut ca suntem prieteni ... ironic ... insa nu este asa ... ma simt trezit ca dintr-un somn lung si o data trezit realizez ca doar ma amageam ... credeam ca suntem prieteni si vorbeam cu mandrie despre prietenia noastra ... m-am inselat noi nu am fost prieteni, desi ar fi fost frumos sa fioe asa ... de fapt, cred ca, ne-am folosit intr-un fel unul de celalalt ... si acum, mai mult ca oricand, realizez ca avem vieti diferite ... eu mi-am manifestat dorinta de a face parte din universul tau ... dar doar eu ... poate ma insel, dar de ceva vreme asta este sentimentul in ceea ce ne priveste pe noi ... imi este greu si uneori imi este dor ... nu neaparat de noi cat de fiintele de langa noi, dar fiecare avem vietile noastre, vieti ce nu se intersecteaza ... vietile noastre sunt asemeni sinelor de tren ... nu se intalnesc ... insa ... uneori ... trec prin aceeasi gara ... garile din viata noastra sunt singurul lucru comun din vietile noastre ...
... trec printr-un proces de rupere de trecut ... nu este simplu ... uneori este chiar greu ... dar stiu ca odata ce ma voi rupe de trecut, voi putea merge mai departe ... nu regret nimic din ceea ce mi s-a intamplat si nu sunt supart pe tine ... stii si tu ca mi-as fi dorit ca relatia dintre noi doi sa fie alta ... nu e sa fie ... nu in viata asta ...
realizez ca m-am mintit singur cu multe lucruri si vreau sa traiesc din nou ... au fost momente in care am vrut sa spun stop ... au fost momente in care ... offf ... momente in care am vrut sa mor ... nu am facut-o ... de ce? ... si eu ma intreb uneori ... poate ca sunt prea las ... sau poate ... nu am avut puterea sa fac ceva ... cu siguranta sunt un las ...
... inconjurat de oameni ... si totusi singur ... de multe ori imi dau seama ca nimeni nu ma cunoaste ... nimeni nu stie ce vreua eu, ce vise am, ce imi doresc sau care sunt framantarile mele ... stiu ca nu vorbsc foarte mult despre mine, desi uneori asa pare si doza de narcisism se manifesta ... dar asta e "varianta mea oficiala" ... urasc sentimentul de singuratate si urasc ca ma simt asa ... mi-as dori sa pot vorbi despre mine, despre mine cel adevarat ... asa cum sunt eu ...
... ma simt ca si cum as fi pe marginea unei prapastii ... am doar doua variante ... fie cad in abis ... fie ma prind de singurul ciot si merg mai departe ... habar nu am ...
... voi vedea ce va fi ... voi vedea cum va fi ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu