Prietenia, firul si nodul ...

 "Prietenia este ca un fir, care o data rupt, poate fi legat, dar ramane nodul"    

     Octavian Paler

   
   Cum este sa pierzi pe cineva ce iti este foarte drag si la care tii, pe cineva ce il considerai la un anumit moment cel mai bun prieten al tau si el spunea despre tine ca "esti cel mai bun prieten al meu din tara" ... cum este a pierzi acea persoana cu care la un moment dat impartaseai si cele mai intime secrete ...
     Zilele astea am luat hotararea ca cel mai bine este sa renunt la cineva ce imi era foarte drag deoarece in ultimul an si ceva, relatia noastra s-a racit din ce in ce mai mult si mi-am dat seama ca nu prea mai avem ce face si ceea ce ne-a legat vre-odata nu mai exista ... nu o sa comentez cauzele sau cum si de ce ... nu are rost si daca as face asta as acorda o prea mare importanta cuiva ce nu merita ...
    Nu mi-a fost usor, senzatia pe care o am cand ma gandesc la acel om este ca si cum as avea o sageata otravita in inima, o sageata ce se rasuceste zilnic si provoaca si mai multa durere ... as vrea sa fug de sentimentul de tristete si dezamagire, as vrea sa nu imi fi pierdut unul dintre cei mai buni prieteni ... Singurul lucru ce mi-a ramas sunt amintirile bune ... insa, din pacate, intre noi totul s-a murdarit ... raman doar cateva poze, cateva amintiri si gandul la discutiile avute pe skype alaturi de un pahar de vin ... imi lipsesc noptile petrecute impreuna, desi intre noi era distanta considerabila, dar asa cum am zis intr-un post recent, prietenia noastra nu tinea cont de timp si spatiu ...
  Gandindu-ma la tot ceea ce am impartit imi dau seama ca o data cu pierderea acestei prietenii am pierdut si o parte din mine ...

   Este greu, insa stiu ca nu avem cum sa schimbam cursul evenimentelor ... oricat de mult ne-am dori ... si uneori stau si ma gandesc ca poate asa a fost scris ... poate ca noi trebuia sa ne jucam rolul unul in piesa vietii celuilalt exact atat cat a fost ... poate ca vre-odata ne vom regasi ... cine stie ... insa "nodul"?
   Am gasit in mine resursele sa imi inving furia, nu am resentimente in ceea ce il priveste pentru ca nu vreau sa continui viata cu un bagaj de energie negativa. Dezamagirea e puternica, investitia in acea prietenie a fost imensa ... si tind sa cred ca din partea amandorora a fost imensa ... poate ca amandoi am avut asteptari prea mari si nici unul nu ne-am asteptat ca totul a se risipeasca. Am crezut neconditionat in prietenia noastra, iar in ceea cer ma priveste pe mine prietenia este sfanta si trebuie sa ramana nealterata si ca indiferent de ce se intampla si de cine vine sau pleaca in/din viata noastra, prietenii sunt cei care vor fi mereu alturi de tine ... insa poate ca idealizez eu prea mult.
  Au fost destule momente in care am stat si m-am gandit ce a fost im mintea lui, sau in a mea, persoana cu care am impartasit aceleasi convingeri, de am devenit doi straini peste noapte. Ne-am expus riscului de a ne dezamagi si poate ca din aceasta cauza tot sistemul nostru de valori s-a defectat, s-a "fisurat" undeva ...
  Poate ca intr-un punct al vietii noastre ne vom regasi, poate ca ceea ce ne-a legat ne va apropia din nou ... nu stiu ... doar timpul poate sa raspunda la asta ... cu toate ca va ramane "nodul".
   Dragul meu iti doresc sa te bucuri de viata, sa ai parte de oameni calzi langa tine, sa realizezi tot ceea ce iti propui si ... cel mai important ... sa fii fericit ... ai grija de tine si ... un fost  "cel mai bun prieten al meu din tara"